Acum 4 ani, pe 1 noiembrie 2001, cind a aparut Editura LiterNet.ro si a fost initiat proiectul de publicare in regim de gratuitate si in format electronic a scriitorilor romani pe care aceasta il continua si in ziua de azi (la http://editura.liternet.ro), digitalizarea cartilor parea a fi un obiectiv indepartat, daca nu chiar improbabil. Aparuse si avea o oarecare notorietate proiectul Gutenberg, care transformase in text aproape toate volumele clasice ale scriitorilor de limba engleza, cele libere de copyright.

Aparusera dispozitive dedicate de citire a fisierelor de tip text, asa-numitele palm-uri, dar dimensiunile lor concurau cu cele ale volumelor in-folio ce ieseau din miinile calugarilor in secolele XII-XIV. Aparusera citeva timide incercari ale bibliotecilor mari din lume de a transpune in format digital o parte din manuscrisele de mare valoare pe care le detineau pentru a pune la dispozitia specialistilor textele fara a periclita suportul pe care acestea se aflau.

Reticentele erau mari, se vorbea de non-valoare in conditiile in care Internetul e un spatiu fara limite, se vorbea de relatia intima cu obiectul carte pe care cititorul o are si care era considerata indispensabila pentru procesul citirii, se vorbea in termeni oarecum dramatici despre protectia ochilor celui care ar fi obligat sa stea in fata monitorului pentru a citi, se vorbea de o noua lume a lui Fahrenheit 451 in care rugurile pe care urmau sa se arda cartile de hirtie aveau sa fie aprinse de informaticieni mici si diabolici. Si se vorbea de disparitia cartii cu un fel de fatalism, balansat doar de siguranta ca cititorii vor iesi in strada sa apere cu pieptul gol cartea pe hirtie.

Definitia 1: Copyright: drept legal de reproducere, drept de autor. Drepturile patrimoniale asupra unei opere dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit