La 27 noiembrie, se comemoreaza implinirea a 65 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga, când in anul 1940, potrivit afirmatiilor unor ilustre personalitati istorice, se consemna „cea mai odioasa crima, de la taierea capului lui Miron Costin incoace“. A fost un act abominabil. Asa l-au simtit contemporanii de atunci si asa il resimte, pâna azi, românitatea: „Din rândurile fiecarei natiuni se afirma personalitatile prestigioase, care depasesc cadrele nationale pentru a se afirma cu valente universale“. Nicolae Iorga reprezinta o astfel de personalitate care a ilustrat istoria culturii umanitatii. Putini dintre români s-au impus unei atentii generale, in masura in care acest lucru a fost realizat de marele istoric, afirma presedintele sectiei de istorie a Academiei Române. Fenomenul Iorga Alegerea lui Nicolae Iorga, la nici 26 de ani, ca membru corespondent al Academiei Române, este un adevar care nu poate fi mistificat. Despre apartenenta sa la aproximativ 20 de societati academice si savante din strainatate, despre activitatea stiintifica „de neimaginat“ a istoricului - peste o mie de carti si zeci de mii de articole - care il singularizeaza si il detaseaza de semenii sai, stiu toate personalitatile istorice din Europa Occidentala. De asemenea, Iorga a mai avut o caracteristica, care-l singularizeaza si-l afirma pâna in zilele noastre, si anume ancorarea sa in prezentul vremii sale. El a fost un om al cetatii, extrem de activ in diverse domenii in afara celui istoriografic, iar pe acesta din urma l-a corelat firesc celorlalte, gasind izvoare de inspiratie, de aprecieri si de judecata inclusiv in afara câmpului relativ restrâns al demersurilor istoriografice. Jerome Carcopino, in 1930, scria despre Iorga: „S-ar putea crede ca in el salasluiesc mai multi oameni care se schimba unul pe altul pentru a duce la bun sfârsit toate treburile pe care le intreprinde, de la p