Intr-o marti seara, pe la ora opt si ceva, ora fatala pentru mine, deschid televizorul pe Cultural si peste ce dau? Peste niste tineri imbracati ciudat care tipa ca din gura de sarpe. Urla. Ofteaza. Suduie. Se-mbrincesc. Racnesc. Se opintesc. Se dau de ceasul mortii. Par sa se aseze. Iar ofteaza. Alearga unii dupa altii si iar tipa. Oribila tragedie! Ce-o fi? Nu, nu e Scoala vedetelor. E O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale jucata de studentii clasei profesorului Gelu Colceag. Masochist, am stat pina la capat. Niciodata nu am vazut o mai proasta lectura a lui Caragiale (trebuie sa-i cer iertare lui Felix Alexa, spectacolul lui de la National era o lumina fata de asta).
Indiferent cit de prosti ar fi fost actorii, era evident ca domnul acesta ce-si zice regizor n-a priceput o iota din text. Nu se poate sa-l intelegi cit de cit pe Caragiale si sa pui niste actori (nevinovati, caci inca studenti) sa zbiere din toti rarunchii si sa-si puna poalele-n cap mai ceva ca la Vacanta Mare. Asta nu e un spectacol despre care sa poti discuta, nu are rost sa-l analizezi, sa vezi ce e bun si ce e rau. Il arunci la cos (ce-o fi cautat la televiziune?) si gata. Atita etalare de prost gust si de lipsa de har si de bun simt, nu ti-e dat sa vezi prea des.
Daca domnul Gelu Colceag ar fi un regizor mediocru, printre atitia altii, n-ar avea nici o importanta. Dar domnia sa e si profesor, doctor la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, Decan al Facultatii de Teatru. Cind era tinar, era un actor placut, popular, mi-l amintesc si pe la cenaclul Flacara si din Cei patru Beatles. Apoi a devenit regizor.
Ramine un mister pentru mine de ce unii actori oarecare au impresia ca vor izbindi mai bine in regie, ca si cum asta ar fi la indemina oricui, dar passons. Acum, domnul Gelu Colceag formeaza tineri. Ii invata meserie. Am citit, in intervi
