Un barbat se casatoreste cu o femeie care castiga de 10 ori mai putin ca el, dar o femeie cu bani, stapana pe viata ei, rareori se agata de gatul unui barbat care nu se descurca financiar. In multe tari, unde femeile nu se mai tem de ziua de maine, cand nu-s maritate, casatoria nu mai e o prioritate. Amorul, poate, dar numai amorul care-i da femeii libertatea de a se descotorosi scurt de amantul care, cum zice proverbul, se intinde mai mult decat ii da voie plapuma.
In contractele nescrise de cuplu, gestionate de femei, dragostea e o clauza importanta, insa nu mai importanta ca indreptatirea femeii, independenta din punct de vedere economic, de a decide in toate privintele cat, cum, ce, unde si cu ce folos. Femeile tinere din mass-media noastre, fiindca au o meserie care nu le grabeste la altar, se exprima foarte relaxat despre "baietii de 200 de euro pe luna". Am auzit in mai multe randuri formula si inclin sa cred ca e de larga circulatie.
Povestea unui cuplu tanar, in care femeia de 30 de ani l-a gonit pe iubitul "de 200 de euro pe luna", deoarece - acceptat la pat, la masa si la targuiala de imbracaminte - acesta nu si-a vazut lungul nasului si a inceput sa-i fumeze si tigarile, mi se pare semnificativa pentru noua patura sociala din Romania care n-are inca un nume, dar care ar putea sa se cheme: femeile cu o slujba buna, femeile care se descurca in afaceri.
Daca privim, fara obisnuitele ipocrizii masculine, spre femeile cu o slujba buna, vom observa ca e si patura sociala care isi vede de munca indarjit si responsabil. Spre deosebire de barbatii de aceeasi varsta si cu acelasi cumul de studii, care nu se descurca sau se resemneaza devreme in conditia de oameni de prisos. In targurile unde industriile au murit, femeile tin casa cu masina de cusut la firmele unor venetici cu apucaturi feudale, iar barbatii paraziteaza in asteptarea unor zile ca
