Monumentala constructie-kitsch intitulata Dictionarul General al Literaturii Romane este alcatuita din mari panouri de carton vopsit, alternind cu materiale recuperate de la demolari si consolidata cu caramizi produse in peste o suta de ateliere mestesugaresti, fiecare cu formula sa de fabricatie. In receptarea ei se mizeaza pe buna, traditionala functionare a celor doua principii de baza ale criticii de intimpinare: unul, sintetizat de intelepciunea stramoseasca: „Multi vad, putini cunosc“, celalalt sintetizat de secole in Arta poetica a lui Boileau: „Un sot trouve toujours un plus sot, qui l’admire“.
- Primul picior – Traditia academica
Sa exemplificam cu articolul cel mai important: articolul despre poetul national, scris de doi academicieni, Mihai Cimpoi si Eugen Simion, presedinte al Academiei Romane si coordonator general al lucrarii. Culmea culmilor si exemplul exemplelor, in conditiile in care, dintre subramurile istoriei literare, eminescologia este astazi cea mai consolidata, adica se afla in stadiul in care un numar restrins de specialisti discuta cu argumente tot mai solide un numar tot mai mare de chestiuni legate de biografia scriitorului, de editarea operei sale, de interpretarea acesteia si de istoria receptarii ei. Cum se reflecta stadiul actual al cercetarii in articolul central din dictionarul-tezaur? Articolul este alcatuit din doua parti, net deosebite stilistic: biografia si prezentarea operei poetice – autor acad. Cimpoi, prezentarea operei in proza si a gazetariei – autor acad. Simion. Biografia este un rezumat imperfect al Vietii lui Eminescu de G. Calinescu, fara suflul vizionar al aceleia, si cu deplina ignorare a cercetarilor recente privind originea poetului, perioada formarii intelectuale, relatiile cu confratii, pina la natura si originea bolii sale. Contributia speciala a acad. Cimpoi sta in stabilirea orizontului cu
