Nu pot sa inteleg de ce de fiecare data cind se face lista celor ce vor fi propusi pentru pozitia de ministru al Educatiei, candidatii provin exclusiv din invatamintul universitar. Si, intentionat, precizez ca este vorba de sistemul de invatamint universitar si nu superior pentru ca nu este cu nimic superior invatamintului gimnazial si liceal. Cel putin ca finalitate nu este superior. Obligatii mai mari fata de societate, daca ne este permisa o ierarhizare, are invatamintul obligatoriu, cel de 10 clase. Acesta este cu adevarat masificat, prin el am trecut, trecem si vom trece cu totii, toti cetatenii acestei tari. De calitatea acestui invatamint depinde cu adevarat calitatea cetatenilor Romaniei.
Mai mult, daca este nevoie cu adevarat de reforma undeva in sistemul de educatie, atunci in cel preuniversitar (alta denumire nefericita) este nevoie. Cind se manifesta cu amploare si cu inversunare miscarile sindicale din invatamint, se manifesta in acelasi sistem preuniversitar. Cu toate acestea, metoda de selectie a partidelor ne arata ca acestea sint tributarele perceptiei nedrepte care serveste portofoliului Ministerului Educatiei exclusiv cadre universitare.
Zilele trecute, Partidul Democrat l-a propus pentru pozitia de ministru al educatiei pe Mihail Hardau, prefect de Cluj, argumentindu-si propunerea prin faptul ca domnul este si profesor la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca. Este interesant de vazut cum prefectul Clujului, parasutat in toiul celui mai amplu protest din invatamint din ’90 si pina astazi, va intelege revendicarile de astazi ale profesorilor din preuniversitar, vioara intii a grevei din invatamint.
Are acesta o viziune de ansamblu asupra crizei? Prezinta persoana sa garantii si incredere in ochii profesorilor?
Pina una-alta, numirea de catre PD a unui posibil ministru in toiul unei crize nu rezolva cu nimic