Pe măsura trecerii timpului, fiecare din cei cincisprezece ani risipiţi de la teatrul radiofonic-TV al Revoluţiei încoace m-a învăţat că, după cum disidenţa poporului faţă de regim se declara în gînd, la fel şi presupusa evadare din comunism s-a făcut, din 1989 încoace, tot în minţile noastre. Pînă şi invazia - de asemenea radiofonică - a marţienilor lui Wells a fost mai verosimilă. Mă număr printre cei care, cu săpăliga naivităţii în mînă, mai cred că dau, din cînd în cînd, o lovitură decisivă în peretele tunelului personal la capătul căruia, din păcate, atît Luminiţa, cît şi Voichiţa şi Măndiţa s-au plictisit să mai aştepte. Totuşi, asta nu ne împiedică să articulăm un protest hotărît împotriva trecutului, fiindcă - dacă ar fi numai atît - e greu să trăieşti cu un nod în gît toată viaţa. După În căutarea comunismului pierdut (2001, Editura Paralela 45) şi O lume dispărută (2004, Editura Polirom), Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir revin cu o a treia carte de analiză a spaţiului comunist, Explorări în comunismul românesc, volumul I, editată tot în 2004 de Editura Polirom. Deconcertantă este republicarea în această lucrare şi la distanţă de numai trei ani, a unor texte apărute în 2001. În prefaţă, autorii precizează că proiectul în derulare la Polirom constă în trei volume de studii şi eseuri, cărora li se adaugă cartea cu caracter autobiografic, ceea ce presupune că ar fi de aşteptat alte două volume şi reeditarea lumii dispărute. Practic, din cele 16 eseuri, cel puţin 7 sînt rescrieri sau reproduceri mai mult sau mai puţin exacte, sub titluri diferite, a unor texte din În căutarea comunismului pierdut. Mai precis, "Lumini şi umbre", "Lumea de mîine" şi "Spectrele lui Ceauşescu" de Ioan Stanomir devin în Explorări în comunismul românesc, vol. 1, "Puterea şi Adevărul", "Facerea lumii" şi "Un om între oameni". La fel se întîmplă cu "Iniţie