L'essentiel est invisible pour les yeux. St. Exupéry, Le Petit Prince Traficul de valori culturale ale timpului nostru a blocat căsătoria creştină într-un sens giratoriu. Rutele colaterale sînt pichetate masiv. Jur-împrejur, poţi identifica grupuri de interese sau chiar grupuri de comando. Pentru adepţii pragmatismului economic, familia este o inerţie culturală desuetă. Romanticilor bovarici, venerabila instituţie nu pare să le pună decît capcane burgheze. Agenţii minorităţilor sexuale văd în căsătorie un periculos construct simbolic. Pentru heterosexualul cinic, gramatica de budoar impune tot mai multe declinări. Extrema pornografică e contrazisă iconoclast de un puritanism de factură fundamentalistă. Toţi sindicaliştii acestor valori subversive - fie seculare, fie religioase - afişează retorica inocenţei şi practică arta inhibiţiei. Unde se află însă ultimii creştini? Cu mintea uneori împărţită şi inima alteori ceţoasă, ucenicii lui Hristos evită totuşi aporetica postmodernităţii. La umbra noului Babel, sfinţii caută ieşirea. Aflaţi mereu cu un pas înainte, cei desăvîrşiţi gonesc către limanul eshatologic. Din păcate, în spatele liniei de retragere, orizontul crepuscular e presărat cu triste naufragii. De ce oare, între toate instituţiile clasice ale civilizaţiei europene, familia suferă astăzi o neurastenie acută? Cauzele ţin de-o evidenţă crasă, iar rezultatele sînt, incalculabil, vertiginoase. Sub vacarmul iresponsabilităţii, un stil vechi de viaţă aristocratică se întunecă şi dispare. Biografia omului tot mai recent se scurge oricum printre degetele orişicui. Ideologiile progresiste ne asigură, cu searbădă veselie, că viitorul postistoric al umanităţii e totuşi de aur. Etica indoloră a stîngii revoltate ar vrea să descalifice ultima diferenţă ontologică: raportul biunivoc şi complementar între bărbat şi femeie. Pentru astigmaticii moderni, firescul acestei rela