Se spune ca e usor sa intinzi mâna si sa astepti. Nimic mai fals. Leftera si cu câteva zdrente pe mine a trebuit sa-mi calc pe inima pentru a accepta gologanii azvârliti in cutia mea de carton. Strada… o scurta calatorie, un lung razboi cu mine, un chip uitat, privirea unei mame. Asfaltul rece si sters de bruma este casa mea azi, când eu sunt un simplu cersetor… Ma joc cu destinul. Nu am casa, nu am mama si nu am tata. Sunt a nimanui si totusi cunoscuta. Prin buzunarele mele ciuruite flutura vântul, dar nu-mi pare rau. Asa vreau eu sa fie. Imi trebuie ceva timp sa ma conving ca inca nu le-am vazut pe toate. Pe afara s-a asezat bruma pe masinile din parcari. E frig si deja ma trec fiori. Imi inving orgoliul si ma aciuez undeva pe o straduta ingusta. Imi vine sa plâng de parca m-as scoate la vânzare. In coltisorul meu pe unde au trecut mai intâi comunitarii imi vin in minte câteva batai crunte pe care le-am indurat când eram copil. As minti sa spun ca sunt in strada pentru prima oara… cel putin acum nu m-a aruncat nimeni ca pe un gunoi. Brusc, am impresia ca sunt pedepsita si ca sunt un nimic intr-o pleava. O batrânica se uita ciudat la mine. Ma cuprinde deznadejdea. Simt cum in coltul ochilor ma incalzesc niste lacrimi. Femeia n-are bani, dar totusi se opreste in dreptul meu. Imi ia fata in mâini si ma priveste cu ochii sai blajini. Imi rupe dintr-un covrig, dar pleaca inainte sa apuc a-i multumi. Aud râsete de copii. De mânuta, se duc la scoala. Par un personaj negativ, dar privirea lor ma invita la joaca. Totusi ramân singura si de nervi imi innod sireturile de la adidasii mei jegosi. Eu cu mine Motai de frig ca o nebuna, asa ca mai bine fac pasi. Ma indrept spre centru, unde toti cersetorii câstiga mai bine de regula. Pe strada ma mai claxoneaza câte o masina… par scoasa din canale. Mi-e rusine, ce-i drept, dar evit sa privesc fix pe cineva. N-as sti sa spun ce cau