Drumurile batute de publicitarii din Vest au devenit retete la moda si in Romania. Asa au ajuns electrocasnicele sa provoace reactii adverse, Gogu sa fie peste tot, iar daca esti norocos, berea sa iti aduca masina la scara.
Oamenii se iau la trinta cu furtunul de udat iarba daca nu maninca salam CrisTim, isi iubesc electrocasnicele de la Domo mai mult decit pe propriii copii sau se dau cu capul de pereti, la propriu, pentru ca nu au cumparat de la Flanco. Dupa ce beau Prigat, copiii fac lucruri atit de trasnite, incit le trebuie un gard de protectie de zece metri inaltime.
Punctul comun al acestor reclame, influenta exagerata a produsului asupra comportamentului, se numeste consecinta extrema. Ea este una dintre cele mai folosite retete din publicitatea romaneasca si face parte din marea familie a retetelor SIT.
Putul gindirii sistematizate
Cei de la SIT (Systematic Inventive Thinking) au descoperit, dupa un studiu al tuturor lucrarilor premiate intr-o perioada de timp, ca ideile creative pot fi incadrate in anumite categorii. Ulterior, parcurgind drumul in sens invers, au ajuns la un model sistematizat de generare a ideii creative.
„Ma sperie cind vad ca nu mai iesim din cliseul «extreme consequence», ca orice speranta sa fii bagat in seama este sortita esecului daca nu ai glumita de la final, ca trebuie sa ne strimbam cind ne facem poze de pasaport si sa ne apuce bitiiala daca vrem sa bem o bere", povesteste Bogdan Manea, directorul agentiei Brightness.
„Un lucru este clar: pentru cei cu un volum ridicat de productii publicitare, SIT-ul este o solutie utila. Totusi, nu pot sa-mi reprim o anumita teama.
Nu este vorba neaparat de „plafonarea" creativitatii si de stergerea diferentelor, ci ma gindesc la acele idei ce vor ramine inerent in afara acestor categorii SIT, la care este imposib
