Tabloul vanzarilor din 6 noiembrie de la Casa de licitatie Alis lasa loc unor concluzii deloc straine fenomenului pietei de arta de la noi. Si anume, chiar daca lipseste acea coerenta proprie fenomenului, acea permanenta nevoie de aderare la marile valori ale productiei artistice si implicit de recunoastere a acestora, colectionarii/negustorii de arta stiu ce vor.
Sunt mai bine orientati, si consiliati, daca este cazul, in ce priveste decelarea autentic/fals. Pe de alta parte, fac ultimele eforturi de a-si insusi acele opere sau capodopere care mai ies pe piata, stiut fiind ca, in ultimii zece ani, clasicii picturii interbelice au intrat deja in colectii pentru cateva generatii. Numai aceia impinsi de nevoi financiare urgente sau cei manati de dorinta de a-si improspata colectia mai reusesc sa le dea emotii, la propriu si la figurat, posibililior colectionari. Nu rateaza nimeni un Tonitza, atunci cand se mai intampla sa fie pus "in miscare".
De pilda, "Portretul Irinei" de N. Tonitza (1886-1940), ulei pe carton, 35x26 cm ( lucrarea, provenind din colectia Horia Zaharia, a figurat in expozitia retrospectiva de la Muzeul de Arta RSR, iunie-iulie 1979, cat. nr. 118) a fost adjudecata la 95.000 RON, pret dublu fata de suma de pornire.
In timp ce o lucrae de Iosif Iser pe al carei succes se miza, pastelul "Model costumat (spaniol)" a ramas nevanduta, ca de altfel si gravura intitulata "Florareasa" de Nicolae Vermont, supusa vanzarii la pretul de 600 RON. O crestere spectaculoasa a inregistrat-o pictorul Ion (Alin) Gheorghiu, disparut recent, al carui ulei pe panza de dimensiuni mari 87X130 cm, a fost vandut cu 12.500 ROn de la 4.000 RON, pretul de pornire.
Maine, Casa Monavissa supune vanzarii lucrari de Camil Ressu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, in creion sau acuarela, Alexandru Istrati, Natalia Dumitrescu, Rodica Maniu, Nicolae Vermont, Gh
