Stau si ma intreb: cum ar fi putut sa nu se revolte? De prea multa vreme asistam la un comportament meschin si injositor al Guvernelor Romaniei - fara deosebire de culoare politica – fata de oamenii care si-au ales meseria de profesor, invatator, educator. Rand pe rand, cabinetele conduse de Vacaroiu, Ciorbea, Radu Vasile, Isarescu, Nastase, Tariceanu au adoptat pozitia respectiva, cea de dispret fata de profesori, atunci cand au capatat acces la guvernare.
Cand nu erau la guvernare, cabinetele de mai sus si premierii care le condusesera sau aveau sa le conduca vorbeau o cu totul alta limba. Subiectul era exploatat in campaniile electorale, era folosit ca argument de infierare a adversarului politic, promisiunile de indreptare a situatiei erau clamate cu inversunare. Profesorii se simteau luati in seama. Veneau la vot si, de regula, isi dadeau sufragiile celor care nu erau la guvernare. Sa vina altii! Sa faca, sa dreaga, sa schimbe. Iar acei altii veneau, intr-adevar, la guvernare si in secunda doi deveneau extrem de responsabili. Pentru soarta tarii, evident! Brusc, optica se schimba. Dascalii Romaniei? Aproape un grup infractional! Venituri cu ghiotura, din meditatii, spagi, biznisuri. Las-ca nu mor astia de foame! De fapt, la fel se modifica optica si versus sanatate, cultura, pensionari, asistati social. Toate categoriile astea jegoase care nu-i lasa pe domnii ministri sa-si faca treaba lor de calitate, categoriile care cer tot ce niciodata nu li se poate da, categoriile care nu stiu sa-si tina gura.
In viitor?
Desigur, in viitor numai lapte si miere.
Niciodata acum, pe loc!
Incerc sa schitez sumar cum se desfasoara ziua, fiecare zi de fapt, pentru un profesor. Nu chiar unul incepator. Nu chiar unul la sfarsit de cariera. Ziua unui profesor de 30 de ani, avand postul intr-un oras de provincie.
Profesorul arhetipal de 3
