Nu este un film, dar este tot o comedie. Veşnicul scenariu, cu un şef care crede cã i se cuvine un scaun pentru eternitate. Nu am urmãrit foarte mult ştirile din sport, dar ca un novice în domeniu, tot pot spune cã acest Mircea Sandu a devenit plaga fotbalului românesc. Nu este singurul, dar asta nu este o scuzã, mai ales din poziţia pe care o ocupã. Nu ştiu dacã Gicã Popescu este imaculat, însã nu poate fi lipsit de bunul simţ care, de obicei, îi caracterizeazã pe cei care se cred intangibili.
Se pare cã mureşenii vor merge cu Mircea Sandu şi chiar nu înţeleg aceastã opţiune. Se spune cã Gicã Popescu a greşit organizându-şi campania electoralã împreunã cu Consiliile Judeţene, din cauzã cã între cluburi şi autoritãţi nu existã o relaţie tocmai prietenoasã. Probabil cã fostul cãpitan al Naţionalei nu ştie toate dedesubturile, iar acest lucru ar putea sã-i fie nefavorabil. Nu ştiu care este forma de colaborare a staff-ului lui Popescu cu cei din Consiliile Judeţene, dar primii au fãcut o mişcare neinspiratã. Sigur cã un om raţional şi nepasional nu ia în considerare acest amãnunt, dar sã nu uitãm cã multe dintre cluburi, pe vremea alegerilor de anul trecut, au primit o serie de promisiuni din partea autoritãţilor. Neonorate. La Târgu Mureş cel puţin discuţiile cu Boloni au fost multe, promisiunile la fel, dar fãrã finalitate. Ca sã nu mai vorbim de primar, care, dacã în timpul campaniei s-a declarat dispus sã-şi dea şi viaţa pentru a ajuta sportul, a uitat totul dupã câştigarea alegerilor.
În ciuda stângãciilor în organizare, lui Gicã Popescu ar trebui sã i se dea şansa de a conduce federaţia. Nu ştiu exact cât este de bun, dar cu certitudine este mai curat decât adversarul lui. Or, fotbalul românesc de asta are nevoie în primul rând. De oameni oneşti, curaţi. Asta înseamnã credibilitate.
de Cora Muntean
Nu este un film, dar este tot o comedi