- Cultural - nr. 224 / 14 Noiembrie, 2005 Gloria" literara, atunci cand nu se bazeaza pe valoare ci pe circumstante extraliterare, e vremelnica si cei care s-au complacut in a se minti isi merita soarta. Mai ales daca au fost constienti de lipsa lor de talent. Stim cu totii cat de mare "poet" a fost A. Toma si cat de repede i s-au naruit visele de marire. Dar raul a fost facut, iar pentru ca el s-a lasat folosit ca o unealta a unui regim, altii au avut de suferit. Numai astfel un alt Toma necre dinciosul a putut sa scrie un text ca "Poezia putrefactiei, putrefactia poeziei", punandu-l la zid pe Tudor Arghezi. Multe alte "glorii" literare de acest fel au trecut in uitare, doar inventarele istoriei literare mai inregistrandu-le. Din pacate, in uitare au cazut, nemeritat, destul de multi scriitori de valoare, despre care se mai aminteste accidental. Si nu cred ca, sa zicem, Eugen Jebeleanu, Eugen Lovinescu, Eugen Barbu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Romulus Guga… si lista, din pacate, e foarte lunga, pot fi ingropati atat de usor in uitare, cu fiecare an care trece parca tot mai adanc. Daca un scriitor nu a avut nici sansa sa intre intr-un manual sau a avut nesansa sa fie scos din manuale, posteritatea literara e pecetluita, cel putin pana cand se-ntampla vreo minune ca sa apara un entuziast care sa dezgroape opere, pentru o noua judecata de… apoi. Sunt insa scriitori care rezista la toate vitregiile vietii literare, ba chiar timpul le innobileaza opera, intr-un fel de permanenta a dialogului, intr-un lant al redescoperirii si reinterpretarii. Cred ca Liviu Rebreanu face parte din aceasta categorie. E scriitorul care nu a facut compromisuri literare si cu atat mai putin ideologice, ceasul vietii lui oprindu-se in 1944, fara sa-l mai atinga ciuma rosie. Oricum, Liviu Rebreanu nu ar fi facut ceea ce a facut Mihail Sadoveanu, de exemplu. Nu ar fi putut sa scrie un