Omagiile vin la termen, statuile si placile comemorative se vor inmulti. Intelesul istoric al lui Corneliu Coposu insa este suspendat. In zece ani, invatatura Seniorului a coclit in magazia cu lozinci, de unde e scoasa la plimbare, in anii multiplu de 5.
Chiar si acest nume-porecla-decoratie postuma e, de fapt, un kitsch. "Senior" nu e un dezastru mai mic decit "eterna si fascinanta" din album sau "va dorim o seara excelenta!" de pe ecran.
Corneliu Coposu a fost, intr-adevar, agent strain si acest lucru l-a facut neasimilabil in Romania, pe toata durata celor sase ani de amestec in treburile interne ale noului stat roman. Ca agent, Corneliu Coposu a slujit principiile unei lumi apuse. De aici porneste secretul instrainarii noastre de Coposu.
In 1989, la revenirea in viata legala, Coposu a gasit o tara care nu mai continua, nici macar clandestin, linia rupta in 1945. Comunismul romanesc reusise sa devina o epoca sociala, nu doar o paranteza, inchisa, la capete, de libertatea de dinainte si libertatea de dupa.
Exact in clipa in care a fost obligata sa deschida o epoca noua, Romania marelui succes social comunist s-a dovedit foarte bine nepregatita. Ea a livrat o alternativa doldora de bunavointa si romantism, nepricepere si inautentic. Corneliu Coposu, absolventul unei istorii uitate si agentul unui caracter intarit de izolare, a devenit singura varianta concreta de joc.
Coposu cunostea regulile de baza ale politicii, o stiinta neinchipuit de grea, izgonita de comunism dintre ocupatiile libere si inlocuita de un amestec incoerent de pareri si lirism.
Nimic nu rezuma mai bine originile noii democratii romane decit aceasta situatie, demna de un accident cosmic: o tara trece intr-o epoca noua, cu o oligarhie de o parte si cu un supravietuitor de cealalta parte.
Romania a fost singurul stat n
