- Social - nr. 224 / 14 Noiembrie, 2005 Privita initial cu indulgenta si intelegere tacita, chiar cu o anume aprobare solidara pentru conditiile precare ale marii majoritati a romanilor, greva cadrelor didactice _ care a dat un semnal periculos pentru tara _ incepe sa imbrace aspecte neasteptate tocmai prin caracterul sau ferm si tenace, pe de o parte, si sa devina "molipsitoare", cu influente puternic protestatare si in alte domenii ale vietii sociale si economice, pe de alta parte. In invatamant, cel putin pana la ora redactarii acestui reportaj, situatia este nemodificata: ceva promisiuni (asupra carora nu vom insista aici) ale guvernului si care au fost respinse in bloc de reprezentantii confederatiilor si federatiilor sindicale din domeniu; o interventie anemica pro-protestatari a presedintelui tarii, cu prilejul ceremoniei de depunere a juramantului de catre noul ministru al Educatiei si Cercetarii, a venit ca o usoara adiere pe la urechile Executivului, fara insa a produce valuri. (Presedintele a sugerat o pondere de 5 la suta din PIB pentru invatamant, dar nu exclusiv pentru cresteri salariale, ci in special pentru dezvoltarea si modernizarea invatamantului). Intre timp, in scoli situatia este in "stand-by", nimeni nu misca, toti asteapta semnale de sus, iar invatamantul "vegeteaza". Ca la un semn care are darul sa stimuleze si sa impulsioneze, valul protestelor si al amenintarilor cu greve, mai mult sau mai putin generale, prolifereaza amenintator. Ca si cand toata viata cotidiana romaneasca s-ar afla sub imperiul incertitudinilor. Este relevant sa amintim, in treacat, miscarile sindicale initiate doar in ultimele zile de lucratorii de la Metrou, de functionarii din Administratia de stat, de minerii din Valea Jiului, de salariatii din industria de aparare, de cei din reteaua de sanatate, de studentii din centrele universitare, pentru a avea un tablou al