Toamna a inceput cu un sezon al grevelor, poate cel mai zbuciumat din ultimii ani. Greva profesorilor, pe langa situatia dezastruoasa a sistemului, a repus pe tapet si nivelul umilitor al salarizarii. Faptul ca invatamantului i s-a mai acordat un miliard de euro nu-i de natura sa rezolve problemele cata vreme banii respectivi se vor aloca pe proiecte, iar proiectele cam lipsesc. Ceea ce demonstreaza inca o data ca reforma in domeniu bate pasul pe loc. In sanatate, de asemenea, situatia ramane precara, pentru ca asigurarile, oricat de bine ar fi colectate, nu acopera necesarul unui sistem inca departe de a fi ajuns cu reforma la final. Pot exista supape, se mai fac rectificari, se ia dintr-o parte si se da in alta, dar toate acestea sunt artificii, nu masuri din cadrul unui program coerent si eficient, care sa permita crearea constanta si pe termen lung de bunastare. In economie, nivelul arieratelor ramane in continuare foarte ridicat, desi se spune ca ele au mai scazut. Nici aici lucrurile nu sunt prea clare, unii analisti spunand ca aceasta scadere nu e ca urmare a unei insanatosiri reale a mediului economico-financiar, ci mai degraba ca urmare a stergerii unor mari datorii ale companiilor ce au fost privatizate in ultima vreme. Cert este ca salariul mediu pe economie ramane la cel mai scazut nivel intre tarile candidate la integrarea in Uniunea Europeana. Pe de alta parte, paradoxal, Romania are cei mai multi milionari in valuta forte dintre tarile foste comuniste (cu exceptia Rusiei), in crestere spectaculoasa de averi de la un an la altul. Un alt paradox este pretul terenurilor si al locuintelor, care in unele zone a ajuns superior chiar unor tari din Uniunea Europeana, ca sa nu mai vorbim de Canada sau Statele Unite. Ceea ce inseamna ca Romania este o tara foarte atractiva pentru investitorii straini seriosi, nu doar pentru speculatorii de terenuri sau pentru ce