Parasiti de tatal lor de la o vârsta frageda, Emilia si Mihai Cioroianu s-au obisnuit cu lipsurile de mici. De anul trecut insa, de când mama lor a fost rapusa de o boala cumplita, cei doi frati traiesc o adevarata tragedie. Primul soc Nenorocirea s-a intâmplat vara trecuta. Era in august când, dupa o indelungata suferinta, Mioara a inchis ochii pentru totdeauna. In urma ei au ramas s-o jeleasca doua inimi deznadajduite, aflate la inceput de drum: Emilia abia implinise cincisprezece ani, iar fratele ei, paisprezece. Tragedia i-a adus pe orfani in pragul disperarii. Eleva eminenta care fusese Emilia in primii doi ani de liceu - premianta, obtinând cea mai mare medie din clasa - a trebuit sa cunoasca deceptia primelor note proaste, determinând-o sa puna sub semnul intrebarii un viitor pâna atunci sigur. La fel de tulburatoare a fost disparitia mamei pentru fratele Emiliei. Aflat la vârsta sensibila a pubertatii, Mihai a ales sa se retraga in singuratate, departe de tot ce insemnasera pâna atunci distractiile si placerile copilariei. Au urmat datoriile O perioada au plâns unul pe umarul celuilalt. Furiosi, disperati, singuri, cu ochii la portretul din perete, singura amintire care le mai ramasese de la fiinta draga. Si poate ca s-ar mai fi tânguit o vreme daca realitatea nu i-ar fi trezit crud din letargie. Au deschis ochii si au vazut cu groaza ce „mostenire“ le lasase cea care le daduse viata: 16 milioane datorie la intretinere si niste rate de platit pâna in 2006. Situatia parea fara iesire pentru Emilia si Mihai. Singura optiune care le ramânea era sa cerseasca mila tatalui, care ii parasise pe când erau foarte mici. Salvarea a venit insa, surprinzator, de la vecinii de palier: Elena si Nicolae Oprea, doi pensionari care, induiosati de soarta celor doi tineri, i-au „adoptat“ imediat. In lipsa tatalui, au plâns lânga ei vecinii „Eu am opt persoane in casa, asa am soc