Are 75 de ani. Mainile sale, pline de bataturi, poarta amprenta a aproape o jumatate de veac de daltuit in trupul destoinic al lemnului. Cele peste 300 de creatii nu mint. Ele spun povestea trista si adevarata a unui om, Vasile Catana. Are 75 de ani. Mainile sale, pline de bataturi, poarta amprenta a aproape o jumatate de veac de daltuit in trupul destoinic al lemnului. Cele peste 300 de creatii nu mint. Ele spun povestea trista si adevarata a unui om, Vasile Catana, care nici acum, dupa cele 16 expozitii avute in tara si cinci in strainatate, nu este recunoscut de Ministerul Culturii ca fiind un artist.
L-am intalnit pe sculptorul Catana in casa sa. Pe Strada Brancusi, de parca marele artist voia sa prinda in bratele sale micul sanctuar in care aproape totul este din lemn metamorfozat. La inceput am observat manerele fotoliilor si biblioteca. Apoi cuierul, lustra, veioza si lampadarele, masa rotunda, din lemn masiv, cu picior pe mijloc impodobita cu modele migaloase, asemenea unei dantele fine. Peste tot, pe pereti, in rafturile bibliotecii, pe masute, zeci de lucrari. Ba religioase, ba reprezentand momente din istoria neamului nostru, ba obiceiuri strabune. Sau chipuri de oameni care l-au impresionat. Toate lucrate de el.
42 DE PLANGERI. Si cum ar fi putut sculptorul sa isi "sfinteasca" inceputurile in ale mestesugului sau altfel decat modeland trasaturile atat de dragi ale mamei sale, apoi ale tatalui sau ale bunicilor? Sunt lucrari unice pe care autorul ar fi dorit sa le fi putut arata tuturor celor care apreciaza arta. Dar cine sa se bucure de Fecioara Maria cu pruncul Iisus in brate care priveste cuminte spre cerul de lemn sau "Cina cea de taina", una dintre cele mai dificile lucrari ale sale? Mai nimeni, caci Ministerul Culturii nici nu a vrut sa auda de un artist care nu are hartia aceea, saracita de valoare in lipsa talentului. Acea diploma
