- Cultural - nr. 224 / 14 Noiembrie, 2005 Pironit in vitraliu, candva, ochiul acela azuriu, atoatevazator, se balangane plictisit, in launtru-i rostogolindu-se cu intrebari cu tot. In zatul filigranat al diminetii umbre roscate se intretaie in cercuri concentrice, impecabile si implacabile ca portocala lui Prévert... Epuizat de atata literatura, sub noptiera colbuita, zgomotos, motanul isi toarce visul despre sanii calzi ai Margaretei... Urme de pasi in gradina ori pe la subtioara visului nu se mai vad... Cocorii s-au topit pana si ei in catedrala de lapte a cetii. Crizanteme rosii precum aripile lui Icar, bezmetice, arcuiesc peste Alcatraz poeme - toteme. Singur, ochiul acela, candva azuriu atoatevazator, coboara tiptil, ca o umbra, spre departare se prelinge. MARIANA CRISTESCU - Cultural - nr. 224 / 14 Noiembrie, 2005 Pironit in vitraliu, candva, ochiul acela azuriu, atoatevazator, se balangane plictisit, in launtru-i rostogolindu-se cu intrebari cu tot. In zatul filigranat al diminetii umbre roscate se intretaie in cercuri concentrice, impecabile si implacabile ca portocala lui Prévert... Epuizat de atata literatura, sub noptiera colbuita, zgomotos, motanul isi toarce visul despre sanii calzi ai Margaretei... Urme de pasi in gradina ori pe la subtioara visului nu se mai vad... Cocorii s-au topit pana si ei in catedrala de lapte a cetii. Crizanteme rosii precum aripile lui Icar, bezmetice, arcuiesc peste Alcatraz poeme - toteme. Singur, ochiul acela, candva azuriu atoatevazator, coboara tiptil, ca o umbra, spre departare se prelinge. MARIANA CRISTESCU