Cu aproape 40 de ani in urma, mai precis pe 1 decembrie 1966, era batuta in cuie prima mare coalitie din Germania. Atunci, votarea acordului de coalitie dintre conservatori si social-democrati nu a decurs chiar fara incidente. Altercatia social-democratilor agasati de compromisurile facute de liderii lor de partid a intrat in istorie, asa cum s-a intamplat si cu cele doua "victime" de atunci. Presedinte al SPD, vicecancelar si ministru de Externe desemnat, Willy Brandt s-a trezit lovit in cap cu o umbrela, pe cand presedintele grupului parlamentar al SPD, Herbert Wehner, s-a ales cu doi dinti lipsa. Comparativ, ziua de ieri a decurs mult mai linistit. Pentru a doua oara in istoria Republicii Federale Germania, "congresele mici" ale crestin-democratilor (CDU), crestin-socialilor (CSU) si social-democratilor (SPD) s-au reunit pentru a aproba marea coalitie guvernamentala, dupa ce vinerea trecuta "negociatorii sefi" au reusit sa finalizeze acordul privind viitorul "menage ' trois". Si cum de regula nuntile sunt organizate sambata, liderii celor trei formatiuni politice au ales, la randul lor, weekendul pentru a anunta, in cadrul unei "conferinte federale de presa", ca "habemus... coalitionem". In randul polulatiei si al analistilor, entuziasmul legat de palma batuta intre Uniunea Crestina si social-democrati a fost putin vizibil, atmosfera generala din Germania fiind mai degraba una de scepticism si de critici aduse programului de guvernare prezentat. Pe cand cetatenii de rand se tem in special de anuntata marire a TVA de la 16% la 19% incepand cu 1 ianuarie 2007, ziaristii se declarau nemultumiti de masurile de reforma prezentate, considerate insuficiente si lipsite de curaj. "Marea peticeala" era una din formularile preferate ale ultimelor trei zile. Nici politicienii nu s-au dovedit unanim de acord cu rezultatele compromisului negociat, dar nimeni nu se astepta ier