In primul rind, pentru ca apropierea de UE a impus reducerea semnificativa a practicii (si a volumului) ajutoarelor de stat, privatizarea in sectoarele in care mai era ceva de privatizat, eliminarea ultimelor restrictii la libera circulatie a bunurilor si a capitalurilor. In al doilea rand, in afara directiei generale a reformelor din Romania, o serie de cauze conjuncturale au impus restructurarea. Printre acestea se numara: aprecierea puternica a cursului de schimb – care
In primul rind, pentru ca apropierea de UE a impus reducerea semnificativa a practicii (si a volumului) ajutoarelor de stat, privatizarea in sectoarele in care mai era ceva de privatizat, eliminarea ultimelor restrictii la libera circulatie a bunurilor si a capitalurilor.
In al doilea rand, in afara directiei generale a reformelor din Romania, o serie de cauze conjuncturale au impus restructurarea. Printre acestea se numara: aprecierea puternica a cursului de schimb – care a creat presiune pe exportatori, si de asemenea a crescut costul fortei de munca, exprimat in euro; problemele provocate de inundatii; scaderea dobanzilor – care a permis accesul largit la finantare; cresterea cererii interne – care a reorientat productia si a favorizat importurile.
Desigur, semnele restructurarii sunt vizibile de ceva timp. Ponderea serviciilor in PIB a crescut mult, multinationalele sunt tot mai prezente in Romania, formarea bruta a capitalului fix in sectorul privat este in crestere, in termeni reali. Dar parca niciodata industria nu a fost supusa atator presiuni conjugate ca in acest an, si parca niciodata nu a avut atat de putine supape de scapare. Sa nu uitam ca resursele de eficienta (asa-numite in teoria economica drept “resursele de tip X”) au fost probabil epuizate in anii precedenti, ce
