- Cultural - nr. 225 / 15 Noiembrie, 2005 La cincizeci de ani, Dumitru D. Silitra este inca tanar, pentru ca varsta sa adevarata este cea de la data in care a fost descoperit de poezie sau la care a descoperit el poezia. Indiferent de varste si anotimpuri, important este insa ca Dumitru D. Silitra este un poet. Cu toata fiinta lui. Chiar daca este un poet atipic. Unul care s-a hranit din propria sa experienta de viata mai mult decat din fictiuni literare. A facut de toate, a fost chiar si fotbalist. Aproape ca nu-mi imaginez cum acest om delicat, sensibil, sfios, a fost in stare sa se infrunte pe un teren de fotbal cu adversari preocupati nu doar de muschii lor inainte de toate, dar si ignoranti in materie de literatura. Fotbalul l-a tinut departe de scoala, nu si de biblioteca, incercand, la un moment dat, sa recupereze o tinerete care nu doar ca i-a fost deturnata, ci i-a fost chiar furata. Ar fi putut sa faca si "scoala", au fost destui care au facut in cativa ani si liceul si facultatea, ba s-au aruncat si pe doctorate. Dumitru D. Silitra, cu umorul sau binecunoscut, a refuzat astfel de sanse, de ocazii, privilegii, spunand ca si-ar strica biografia daca s-ar apuca acum sa adune diplome. Iata o proba de bun simt a unui scriitor preocupat in primul rand de scrisul sau si nu de "patalamale". Si scrisul sau inseamna, in treisprezece ani de la debutul editorial, cateva carti de poezie: Teritorii licitate de cuci, Editura Litera, 1992, Recurs la clipa, Casa de Editura Mures, 1994, Colectia de umbre, Editura Plesa Design, 1997, Un nebun la domiciliu, Editura Plesa Design, 1999, Tarmul de la fundul marii, Editura Tipomur, 2001, La rasaritul de pamant, Editura Tipomur, 2002, In drum spre mine, Editura Tipomur, 2004. Sapte carti care dau identitate "saptamanii poeziei" acestui autor constant obsedat de "dinastia clipei". Dumitru D. Silitra traieste intens clipa, este p