In 27 noiembrie 2005 se implinesc 120 de ani de cand, la Tarlisiua (judetul Bistrita-Nasaud), a vazut lumina zilei, ca prim fiu din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai (n. Diuganu), Liviu Rebreanu. Desigur, despre opera si viata acestui mare scriitor roman, cu urcusurile si coborasurile ei, vor scrie, si cu acest prilej, exegetii operei sale care nu mai poate fi ignorata de nici o generatie, pentru ca, la vremea lor, romanele "Rascoala", "Ciuleandra", "Padurea spanzuratilor", "Ion", "Adam si Eva" etc. ca si volumele de povestiri schite si nuvele, s-au constituit in evenimente majore in epoca interbelica o opera coplesitoare. A fost un scriitor de succes care a condus o perioada si Teatrul National din Bucuresti, ziare etc., desfasurand o ampla activitate publicistica, om care devine in 1939, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Romane. In textul de fata, dat fiind ca nu suntem revista de exegeza literara, vom reda - in cateva episoade - amintiri legate de persoana si personalitatea sa, asa cu ni le-a lasat un nasaudean care l-a cunoscut personal, regretatul scriitor Lucian Valea, in al sau volum "Oameni pe care i-am iubit", o carte despre care am mai vorbit, ea fiind reeditata recent de Editura "Limes" din Cluj-Napoca, gratie unui alt sufletist de pe aceleasi meleaguri nasaudene, Mircea Malut. "In copilarie - scrie Lucian Valea - si in primii ani de adolescenta traisem intr-o atmosfera culturala, specifica localitatilor rurale din Ardeal, in care, fara sa se estompeze cu nimic mitul lui Cosbuc, se construia sub ochii mei mitul Rebreanu. Romancierul, nascut la Tarlisiua, copilarise la Maieru, traise, ca elev de liceu, la Prislop si Nasaud, pribegise, ca functionar modest, si prin alte comune nasaudene, scrisese despre oamenii acestor locuri carti de rascruce pentru literatura romana, revenise mai tarziu printre ei - rar