Dincolo de problemele serioase ale sistemului de învãţãmânt, definit prin subfinanţare şi stãpânit de spirit comunist, decizia de ieri a liderilor celor patru federaţii sindicale de a continua greva reprezintã o mare pãcãlealã. Eşecul invocat al negocierilor, care se resfrânge asupra salariaţilor din învãţãmânt, reprezintã în fapt eşecul propriu al sindicaliştilor. Liderii celor patru federaţii sindicale – Federaţia Sindicatelor Libere din Învãţãmânt, Federaţia Alma Mater, Federaţia Spiru Haret şi Federaţia Educaţiei Naţionale – au votat în unanimitate respingerea proiectului de acord propus de Guvern şi continuarea grevei generale. Cât de impresionanţi au fost Aurel Cornea, Rãzvan Bobulescu, Gheorghe Izvoranu şi Cãtãlin Croitoru şi cum au mai condamnat ei dispreţul faţã de personalul didactic… Şi totuşi, în urma grevei de pânã acum obţinuserã mai mult decât în urma tuturor acţiunilor de faţadã organizate anii trecuţi. Şi totuşi, tot ei renunţau la proteste în perioada 2000-2004, când nu primiserã nici mãcar promisiuni substanţiale. Şi totuşi, aceiaşi lideri care au realizat brusc acum declinul educaţiei, boicotau pe rând acţiunile extreme planificate în comun în aceeaşi perioadã, 2000-2004. Şi-au urmãrit doar propriile interese, iar acum vor sã parã preocupaţi de soarta copiilor.

Este nevoie de bani pentru motivarea personalului didactic şi creşterea calitãţii procesului educaţional, iar cei care au încercat pânã acum sã-i obţinã susţin cã au eşuat. Sã plece. Alţi lideri naţionali şi locali sã negocieze, iar greva sã înceteze cât mai repede. Profesorii care se prefac cã ţin ore sau cursuri, directorii care manipuleazã posturi şi blocheazã accesul tinerilor dascãli şi tagma inspectorilor care activeazã la comandã în inspectoratul şcolar şi minister sã plece. Cu mai mulţi bani, însã cu responsabilitate şi puţinã dãruire necesarã actului didactic, cineva tre