- Editorial - nr. 226 / 16 Noiembrie, 2005 Inceput de mileniu, dureros ca orice facere, intre veste si poveste..., mai incarcat ca niciodata de ciorchinii indoielilor ("Cuget, deci exist")... "Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai..." Cine suntem, de cand suntem si pe unde... au coborat stramosii izgoniti din Rai? - iata intrebari la care cercetatorii cauta si uneori afla franturi de raspuns din ce in ce mai surprinzatoare. Folcloristul si etnograful Adrian Bucurescu, de pilda, spune ca Orpheus a fost cel care a acceptat separarea Egiptului, ca o colonie de sine statatoare, fata de Centru - fabuloasa tara scufundata numita de egipteni Siriath, adica Marea Neagra! Privind Atlasul contemporan, observam ca apa aceasta - intinsa pe 422.000 de kilometri patrati - este o minunata poarta a lumii: prin stramtoarea Kerch se ajunge in Marea Azov, prin Bosfor - in Marea Marmara, iar prin stramtoarea Dardanele - in Marea Egee, si, deci, in Mediterana. Nu ne mai miram de ce o doresc toti. In urma cu mai bine de 5.000 de ani, pe vremea aceea, inca ferita de cataclisme, in cinstea lui Orpheus - imparatul-zeu Hermes (astfel numit de atlanti si urmasii lor directi, tracii), egiptenii au ridicat, la Giseh, enigmaticul Sfinx - fiara cu aura leonina si cap de faraon. Ei, bine, numai un rauvoitor ar putea afirma ca intre Sfinxul de la Giseh si Sfinxul romanesc nu exista asemanari! Privit la anumite ore si dintr-un anumit unghi, sunt marturii ca, in urma cu o suta de ani, Sfinxul de pe platoul Babele aducea mult mai aproape cu un gigantic chip uman, decat forma erodat - mutilata de astazi. Mai mult ca sigur ca organizarea unor excavatii arheologice pe sub baza lui va fi in masura sa lamureasca lucrurile. De altfel, in 1913, in lucrarea "Dacia Preistorica", istoricul Nicolae Densusianu, considerand ca termenul de "Coloanele lui Heracles" reprezinta doar un simbol legat de acest nume