Duşi de nas de guvernul Năstase, profesorii au rămas cu ochii în soare aşteptînd, ca pe Godot, o mărire de salariu care n-avea de unde veni.
Toate guvernele i-au dus cu vorba, de 15 ani încoace. Toţi le-au promis, înainte de alegeri, salarii decente şi un loc mai acătării în ierarhia importanţei sociale. Pînă una, alta însă un profesor de liceu care şi-a luat toate gradele didactice şi se apropie de vîrsta pensionării n-are decît vreo 11 milioane pe lună, în timp ce un şefuleţ de la REBU ia de peste două ori mai mult.
N-am nimic cu nobila meserie a gunoierilor, să cîştige. Totuşi, un profesor, dacă are pile pentru a fi angajat la REBU, se descurcă şi ca gunoier. Sînt curios dacă un gunoier ambiţios e în stare să predea vreuna dintre materiile programei şcolare pentru clasele 5-8.
De cînd profesorii tot pleacă din învăţămînt, nu m-aş mira ca vreun gunoier absolvent de liceu, dat afară de la îndeletnicirea lui bănoasă, să fi ajuns suplinitor pe la o şcoală din Bucureşti, alături de toţi ceilalţi figuranţi cu care se cîrpeşte învăţămîntul autohton în criză de personal calificat.
Guvernul Năstase le-a făcut promisiuni profesorilor, înainte de alegeri, cînd ei au intrat în grevă. Dar a uitat să prindă în buget aceste promisiuni cu care i-a încîntat să se întoarcă la ore. Guvernul Tăriceanu s-a trezit în situaţia de a onora promisiuni care nu-i aparţin. Dar şi Alianţa D.A. le-a spus profesorilor să se aştepte la zile mai bune dacă îi dau votul.
Zilele trecute, după ce profesorii au intrat în grevă, toate sindicatele şi-au adus aminte că au revendicări salariale de toamnă tîrzie.
Dacă tot s-a rupt acordul cu Fondul Monetar Internaţional, atunci să deschidă guvernul punga şi să dea la toţi. Bonzii sindicatelor, care au conştiinţa încărcată de aranjamente pe care le-au făcut cu guvernul
