Fortuna, Fortuna, bolboroseam spăşită,

pe când c-un Astrolog roşcat şi entomolog

scotoceam după vrute şi nevrute prin Roma.

Amor, Amor, ţipau după noi florăresele şi cerşetorii,

şi vânzătorii de suveniruri şi gladiatorii,

nevrutele sunt mai uşor de aflat decât vrutele,

fiindcă nici viaţa, nici moartea nu se sălăşluiesc în

prea umflata virtute,

cea care pocneşte ca un balon de săpun

suflat pe chipul orişicui l-ar primi încă din burta

mamei.

în dimineaţa aceea străbătut-am parcul homosexual,

cu statuile lui Gogol şi Byron suite pe cal,

cu practicanţii de jogging şi deja ademenitorii cu

licori,

în rucsac aveam lumânarea cu miros de lămâie

pentru bunicul exilat, mort şi îngropat de 21 de ani,

pe care-l amuşinam ca un şacal cu limba pustie.

Mai întâi în Santa Maria del Popolo am zis o rugăciune

scurtă,

cu dicţie scitică şi cu sonoritate măruntă,

apoi am tras o ocheadă către întunecatul Caravaggio

care-mi luase minţile încă de când aveam 18 ani,

în blugi şi tricou, cu brăţară de furculiţă

şi cu vreo douăzeci de codiţe-mpletite

care-mi frământau inima de pinkfloydiană smintită.

Wish you were here îi cânteam bunicului scrâşnind

acrişor printre dinţi,

aşa cum ar fi trebuit să-i cânt doar unui iubit de vârsta

mea înghiţit,

eram destul de singură şi-l căutam pe acest bunic

în Vară (aşa se numea cimitirul),

cu langoarea unei credincioase aproape necredincioasă

şi cu lăuntrul mai degrabă afară.

Astrologul cu pălăria lui albă de paie ş