Am ajuns, în sfârşit, la Chişinău, după amânări motivate şi temeri nejustificate. Voiam de multă vreme să ajung, dar am reuşit pentru prima dată în acest noiembrie. Ocazia a fost creată de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, care m-a invitat să particip la o dezbatere despre literatura basarabeană în secolul XX. În 4 noiembrie 2005 au mai fost prezenţi din România: Mircea Dinescu, Tudorel Urian şi Adrian Dinu Rachieru, iar din Bucovina, Ştefan Hostiuc. Avându-l ca moderator pe Mihai Cimpoi, discuţia a angajat numeroase opinii din partea gazdelor, unele exprimate cu mult înainte în presa literară. Ostilităţile au fost declanşate de seria de antologii Literatura din Basarabia în secolul XX, apărută în 12 volume, prin efortul combinat al editurilor ,Ştiinţa" şi ,Arc" din Chişinău. Iniţiativa a fost cât se poate de fericită, menită să aducă numeroase clarificări în imaginea de ansamblu a literaturii române din Basarabia. Nu voi face un rezumat al acestor dezbateri, căci ar însemna să reproduc întocmai şi pe larg anumite puncte de vedere, care nu încap într-un spaţiu restrâns. Sensibilităţile şi susceptibilităţile unor scriitori basarabeni, mai ales a celor care lipsesc din antologii, sunt peste măsură de inflamate şi sunt sigur că nu le-aş putea satisface orgoliul de a le evidenţia suficient. Prin urmare, îmi voi exprima propria opinie, formată în acest context.

Am constatat mai întâi că scriitorii basarabeni sunt foarte interesaţi de felul în care se vede şi este interpretată literatura lor în România. Fapt absolut firesc! Mihai Cimpoi numeşte această fază drept aspiraţie de integrare a literaturii române din Basarabia în marea literatură română, iar antologiile le apreciază ca un ,examen de integrare". Am înţeles şi grija de a denumi exact realitatea naţională pe care o reprezintă. Sintagma preferată este cea de ,literatură română din Basarabi