Iaromira POPOVICI
De-ale printeselor si patrupezilor
Editura Curtea Veche,
Bucuresti, 2005, 108 p.
Daca povestitul, functia povestii, si, mai cu seama, a spunerii povestii sint elemente pe care scriitorii nu le-au parasit inca, povestea, in sensul de basm, este o specie pe cale de disparitie. Extrem de rar am mai intilnit in ultima vreme autori preocupati de povesti. In afara minunatei si fabuloasei Enciclopedii a Zmeilor – in a carei alcatuire Mircea Cartarescu imprumuta din recuzita basmului, depasindu-i insa cu mult granitele –, nu s-a mai scris basm. Se spune ca a trecut vremea Cosinzenelor si a Fetilor-Frumosi. Ca tentativa inlocuirii lor cu echivalente contemporane – intelectualele in locul printeselor si eroii imbracati in cauciuc – a sfirsit printr-un esec. Ca nu se mai poate scrie basm pastrind cit de cit conventia. In sfirsit, Iaromira Popovici reuseste, cu succes, sa infirme aceasta, in fond, doar prejudecata.
De-ale printeselor si patrupezilor este o carte de povesti, dar povesti din lumea noastra. Povesti in care fictiunea isi este autosuficienta, povesti cu printese colorate si inteligente, cu printi dilematici, cu animale bizare, contaminatii intre specii si intre fiinte si obiecte, locuind si alcatuind un fel de univers suprarealist, invadat de consumism. Totul tratat in ton tandru-ironic, autorul supraveghind atent, din interior, curgerea naratiunii.
- Feminism in doze mici
Noul portret de printesa pastreaza o oarecare legatura cu clasica reprezentare a printesei: in sensul ca neaparat este nobila si posesoare a anumitor atribute care-i confera unicitate. In rest, imaginea printesei se schimba total. Devine foarte colorata, nu doar blonda, si, mai cu seama, foarte activa. Are ginduri, initiative, actioneaza si e extrem de independenta. Uneori nu e candida, ci egoista si autoritara. Nu pr
