Aproape fiecare dintre noi avem parte de ultima petrecere, de la care lipsim motivat. Pomana mortului, caci despre ea este vorba, constituie un obicei respectat cu sfintenie in Oltenia, la care participa tot satul. Singuri pe lume, boschetarii Craiovei au parte doar de mila primariei, care suporta cheltuielile de inmormântare ale persoanelor fara rude. In comunitatile mici, inmormântarea este un eveniment la care se aduna toata suflarea satului, sa puna o lumânare la capatâiul celui trecut in lumea dreptilor si sa manânce pe saturate din pomana pentru care rudele taie toate animalele de pe batatura numai sa nu intre in gura satului ca n-a fost destul pe masa. Chiar daca mortul de la groapa nu se mai intoarce, toata lumea are grija ca acestuia sa nu-i lipseasca nimic din cele rânduite, lucru care nu a preocupat pe cineva cât timp persoana traia si avea si pofte si nevoi. Rudele cumpara lenjerie pentru cosciug din cea mai buna, haine nou-noute pentru mort, sicriu din lemn de esenta tare, cruce de piatra si face „groapa boltita“, pentru ca mortul „sa fie in rândul lumii“acesteia si a celei de dincolo de moarte. Daca decedatul a fost o persoana importanta pe când traia, la capatâiul lui cadelniteaza doi-trei preoti al caror glas rasuna peste toata adunarea, care sta cu gândul mai mult la pomana decât la ultimul drum care este intodeauna cel mai lung si fara de intoarcere. O inmormântare cu tot dichisul costa cât o nunta mai mica. Saraci, dar crestini Boschetarii care mor pe strazile Craiovei, acolo unde si-au petrecut o buna parte din viata, au si ei parte de o inmormântare crestineasca. Primaria suporta toate cheltuielile, asigurându-le si o slujba religioasa. Lucian Mosoiu, tehnician Adminstratia Cimitirelor din cadrul Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public si Fondului Locativ ( RAADPFL), a declarat ca pentru inmormântarea unei persoane care nu are apartin