Bogdan SUCEAVA
Venea din timpul diez
Editura Polirom, Colectia „Ego.Proza“, Iasi, 2004, 240 p.
Bogdan Suceava a publicat anul trecut in colectia „Ego.Proza“ a Editurii Polirom un roman spectaculos: Venea din timpul diez. Cind l-am citit pentru prima oara am fost totusi un pic descumpanit: desi foarte bine scris si cu un IQ ridicat, textul mi se paruse a fi prea pamfletar si oarecum unilateral: o „deconstructie“ amuzanta a patologiilor milenariste si romanocentriste de dinainte si de dupa 1989. La o lectura ulterioara (mai recenta – si mai atenta), cartea mi-a aparut insa intr-o alta lumina: o apocalipsa parodica in care un halou poetic straniu coexista cu forta demitizanta a naratiunii. Desi aflat la primul roman, autorul (n. 1969) nu mai e de mult un debutant intr-ale literaturii. Doctor in matematica la Universitatea Statului Michigan, East Lansing (2002), in prezent assistant professor la California State University, Fullerton, S.U.A., a publicat in ultimul deceniu mai multe volume (romane, proza scurta si poeme), unele dintre ele si in format electronic. Spirit agorafil polemic, impetuos si „eretic“, s-a implicat in ultimii ani cu febrilitate in polemicile intelectuale din tara.
Spre deosebire de alti scriitori-matematicieni „extrateritoriali“ (cum ar fi, spre exemplu, Constantin Virgil Negoita), Bogdan Suceava nu isi transpune in plan fictional teoriile, preferind sa dezvolte – cu rigoare si voluptate – obsesii psihopolitice in cadrul unor ecuatii epice cu ecouri din Borges, Milorad Pavic si Bulgakov. Mai curind decit cu lupii tineri si nelinistiti ai prozei noastre autofictionale, autorul – un tinar ceva mai copticel – isi dezvaluie afinitati cu proza „Romaniei de-tabuizante“ a lui Petre Barbu (Ultima tresarire a submarinului legionar), cu grotescul „demonic“ al lui Daniel Banulescu (Cei sapte regi ai orasului Bucuresti), c