„Abuz in serviciu: o «gaura» in arhivele canalului France 2“, titra, simbata, 12 noiembrie 2005, seara, cotidianul electronic permanent.nouvelobs.com. „Un material video aratind comiterea unor abuzuri politienesti, difuzat joi seara in cadrul jurnalului televizat de la ora 20.00 al postului France 2 si aflat la originea punerii sub acuzatie a 5 politisti, este, in mod ciudat, de negasit pe site-ul Internet al canalului [...]. Contrar obiceiurilor sale, canalul nu a postat on-line copia video a jurnalului cu pricina pe site-ul sau. Pe pagina rezervata cópiilor video ale jurnalelor sale, la data de 10 noiembrie se poate intr-adevar constata o «gaura» in arhivele jurnalelor de la ora 20.00, in timp ce jurnalele televizate din 9 si din 11 noiembrie sint disponibile in integralitatea lor“. Si asa mai departe.
Cenzura, autocenzura sau, dimpotriva, profesionalism, respectare a deontologiei jurnalistice? Merg aceste lucruri impreuna, sau sint exclusive? Cit, pina unde, in ce conditii? Poate fi acceptata „starea de necesitate“ in presa, in ceea ce priveste informatia?
Acestea sint (partial) intrebarile pe care nu incetez sa mi le pun de vreo zece zile incoace, de cind au izbucnit „evenimentele“ de la periferiile franceze, uitindu-ma – avid, fireste – la jurnalele televizate disponibile prin reteaua mea locala de cablu si consultind, frenetic de multe ori, site-urile ziarelor si ale agentiilor de presa.
Intrebarile mele, intrebarea mea – aproape ca dupa ce am scris-o mi-am dat seama de asta – nu este deloc inocenta si intimplatoare, oarecare, ci pune chiar o problema fundamentala, centrala in ceea ce priveste informatia de presa, prin presa, ca monopol de facto asupra informatiei, ca pretentie, macar potential totalitara, de totalizare a informatiilor. Pune, chiar, degetul pe inima-rana a problemei: cenzura sau profesionalism? Autocenzura sau,
