- Editorial - nr. 228 / 18 Noiembrie, 2005 Pe zi ce trece, presiunile UDMR asupra membrilor Coalitiei, a Guvernului roman, pentru a fi trecuta, cu orice pret, prin Parlament Legea statutului minoritatilor nationale sunt tot mai agresive. Amenintarea cu parasirea Coalitiei parlamentare si guvernamentale, in caz de esec in urma unui vot negativ, imbraca forme diverse si tot mai evidente. Chiar recenta intalnire a Consiliului National al Minoritatilor este o marturie elocventa in acest sens. Santajul desuet, presiunea, capcanele, diversiunea, cuprinse in proiectul de lege amintit, sunt mijloace folosite de struto-camila udemerista din decembrie '89 incoace. Aici, la Targu-Mures, in capitala suferintelor romanilor ardeleni, un fel de buric inflamat al Ardealului dupa 20 martie 1990, cand aici s-a ridicat stanca cea de care s-a zdrobit valul iredentist, neorevizionist si extremist maghiar, noi, cei care cunoastem atat de bine "binefacerile" fostei, defunctei Regiuni Autonome Maghiare, stim precis ce se urmareste prin acest aberant proiect al Legii statutului minoritatilor nationale. Noi, cei de aici, spre deosebire de politicienii damboviteni, cazuti parca din luna, departe de pagina istoriei si de suferintele Ardealului, altfel intelegem aberatia care se pune la cale. Noi aici traim si vedem mai bine ca altii ambitiile udemeriste de dincolo de paravanul "european", devenit lozinca si moneda calpa, cu care mereu se lauda UDMR, de fiecare data cand era vorba de privilegii care luau locul drepturilor. De fapt, praf aruncat in ochii naivilor! Traim aici, sub lacrima europeana, intr-un loc harazit de Dumnezeu, pe care nu noi ni l-am ales, ci soarta in care involburarile istoriei ne-au obligat sa fim mereu cu garda sus. Pentru ca nu am vrea candva sa ne judece urmasii ca noi, cei de azi, am fost niste pampalai pe care intamplarile vremii ne-au surprins nepregatiti, cu garda