- Diverse - nr. 228 / 18 Noiembrie, 2005 Dintr-un editorial, semnat de eminentul Lazar Ladariu, am retinut secventa "... Cand unii romani aproape ca se jeneaza sa mai foloseasca sintagmele «neam romanesc» si «spiritualitate nationala», cand fug de cuvintele «patriot» si «nationalist», in sens traditional ardelenesc, cumpatat si luminat..." (Cuvantul liber, 5 XI, 2005). Citatul ne-a sugerat sa discutam cuvantul patrie si familia acestuia. Patrie, mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. Patria_mama (sau_muma), tara din care s-a desprins o alta tara, o provincie etc., care este legata de prima prin unitate nationala, de limba, cultura etc. Orasul, satul, regiunea in care s-a nascut cineva; pamantul natal, loc de bastina. Tara in care cineva se stabileste definitiv, fara sa-i apartina ca origine, dar fiind recunoscut ca cetatean al ei. Un alt inteles: loc de origine a unei idei, a unui curent etc. Loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. Cuvantul patria este prezent in latina, patrie, in franceza. Sunt potrivite astazi cuvintele lui Tudor Vladimirescu: "Patria se cheama norodul, iar nu tagma jefuitorilor". Citam si din Odiseea lui Homer: "Nimic nu e mai dulce decat patria si parintii". Din strainatate, Mihai Eminescu scrie: "As fi ferice, de-as fi inca o data / In patria-mi iubita, in locul meu natal". Patriot, persoana care isi iubeste patria si lupta pentru fericirea ei. Un sens invechit: persoana originara din aceeasi patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. In Basarabia, pentru compatriot se foloseste cuvantul pamantean. Pentru feminin este vocabula patriota, nu, cum am retinut dintr-un ziar, "presa patrioata". Ironic, citim in poezia eminesciana: "Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii, / Toti se