Romanii au sosit, in ultimii ani, in numar mare la Paris. Cu toata recesiunea de pe piata de munca frantuzeasca, ei sunt "inventivi" si reusesc sa se apuce de tot felul de treburi la limita sau sub limita legii. Am incercat sa vedem cum isi brodesc existenta, pornind de la o adunare cu sarmale din fata bisericii romanesti. Noul val de emigratie din ultimii ani a adus la Paris romani de tot felul. Au campat in capitala Frantei tineri care si-au abandonat sau si-au terminat studiile si au uitat sa se returneze in patria-muma, setre puse pe cantat sau comunitati rurale intregi, ale caror membri s-au tras unul pe altul.
Diversitatea comunitatii romanesti se vede uneori la biserica ortodoxa de langa Sorbona, de pe Rue Jean de Bauvais. Am nimerit acolo chiar cand era hramul bisericii, "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril". Un comitet format din cucoane ceva mai avute, aflate de mai multi ani in Franta, impartea de caciula cate trei sarmale, o bucata de carnat, o chifla care parea din beton armat si un pahar cu vin acru, din bidoane de plastic. Cum se dadea ceva moca, in fata locasului romanesc de cult erau adunate cateva sute de oameni. Moldoveni, ardeleni sau munteni, mai bine sau mai rau imbracati, isi dadeau coate-n burta sa apuce sarmalele deja reci. Un grup de batrani, destul de ponositi, rupti de batalia gastronomica, isi rememora sfanta si departata tinerete legionara. O femeie intre doua varste, cu un dinte de aur si un pronuntat accent moldovenesc, le zicea altora doua: "As mai lua pi sineva la garsoniera la Bobigny, ca e chiria 600 di ieuro. As lua un barbat, sa mai simt si io miros di c... Poate recomanda domâ parintile pe cineva di incriedere".
Mai departe, un grup misterios gravita in jurul unui tanar blonziu, cu un aer important. Unul tiganos spunea: "Hai, doo sute ajunge, ca mai aduc si alti baieti".
PREOT. Parintele Tarziu pastores
