Comunitatea Nationala de Informatii, s-a nascut fara prea mult zgomot in afara de zumzaitul aprobator de fond. Dupa o gestatie dificila, dupa confruntarii si controverse, anuntul, asteptat al infiintarii sale in subordinea CSAT a fost aproape un fapt divers. Iar disputele de acum citeva luni au fost uitate.
Superserviciul de spionaj este pentru moment doar o "retea functionala" si va fi, dupa declaratiile presedintelui Traian Basescu, o structura de analiza care, pe baza informatiilor livrate de serviciile secrete (SRI, SIE, DGIA si DGIPI) elaboreaza prognoze necesare autoritatilor publice. Un nevinovat serviciu de analiza coordonata a datelor din sistem in folosul general.
Deci pasiunile generate de acest subiect au fost expresiile unei neintelegeri. Oare? Controlul puterilor, iar controlul serviciilor secrete cu atit mai mult, asigura spatiul public. Altfel, interesele private ale diferitilor actori individuali sau grupuri de interese vor prevala in raport cu si asa fragilul interes public.
Daca in Romania acest lucru nu s-ar fi intimplat (dar s-a intimplat!) si tot ar fi nevoie de control. Nimeni, nici o persoana sau institutie, nu poate garanta interesul public. El este rezultatul mecanismelor politice si sociale de promovare si negociere a diferitelor interese private in spatiul public. Iar statul si spatiul public sint strins corelate.
Emergenta CNI in spatiul romanesc readuce in atentie conflictul fondator al democratizarii: rolul statului si institutiilor sale. Dincolo de controversa institutionala privind guvernarea si resursele sale, intre care informatiile joaca un rol important, dincolo de functia sa afirmata, CNI, aflat la intersectia dintre Presedinte si Guvern, pare a trece in plan secundar Parlamentul.
Consiliul de Coordonare al CNI va fi compus din directorii SRI si SIE, ministrii Apararii,
