Ani de zile mi-am dorit un caine... lup. Dar pentru ca locuiam la bloc, nu voiam sa-l chinui. Mai tarziu, dupa ce am izbutit sa cumpar o casa, urmatorul pas a fost cainele.

Mi-a iesit de fapt in cale un tanar ce urma sa plece din tara si vindea puii catelusei lui - Ciobanesc German. Pe unul din ei l-am cumparat pe loc. De fapt, este o ea. Se numea Lady. Cand am ajuns acasa, fiica mea a fost foarte incantata, mai putin de nume. Asa ca pe loc a botezat-o: Kiralina. In foarte scurt timp, au indragit-o toti ai casei.

Intr-una din zile, Marius, ginerele meu, a fost martorul unui eveniment dureros: foarte aproape de casa noastra, cineva tocmai accidentase doi caini. Unul a murit pe loc, iar celalalt, lovit, statea speriat in acelasi loc, nemaiavand curajul si nici puterea de a parasi soseaua. Atunci Marius a coborat in tromba si a adus cainele la noi in curte. Mare bucurie pe Kiralina, care isi dorea un tovaras de joaca, dar cand s-a apropiat, cainele accidentat a scos un marait teribil si am vazut niste colti albi si puternici, de m-au trecut fiori. I-am vorbit cu drag, i-am adus apa si dupa ce s-a mai linistit putin (pe Kiralina am legat-o), i-am adus si un pic de mancare. Vazand ca inghite cu atata pofta, i-am mai adus o portie, apoi inca una. A mancat intr-o viteza uluitoare, ceea ce m-a determinat sa afirm ca va trai, desi cainele era atat de ranit, incat asistentul veterinar a spus ca sunt putine sanse sa supravietuiasca. Era tot o fetita. O biata catea care avea piciorul din spate zdrobit, laba din fata si coada rupte, urechea zdrelita si capul spart.

I-am asezat un covoras si am lasat-o acolo, inchizand portita, ca nu cumva Kiralina sa ajunga la ea. Am fost foarte impresionata cand, a doua zi, am vazut-o cum se tara cat mai departe de covoras, pentru a-si face necesitatile.

Intr-una din dimineti, sotul meu m-a intrebat daca am remarcat mo