LAGARUL DE LANGA BUG Deportarile in Transnistria au fost efectul unei succesiuni de masuri legislative, actiuni propagandistice, pogromuri si manipulari. Datorita acestora, tragedia exilatilor a fost prezentata ca actiune de "igienizare" a tarii.
Dupa teroarea si masacrele ce-au survenit intrarii Romaniei in razboi, in sedinta de guvern din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu, ministrul de Externe si presedinte ad-interim al Consiliului de Ministri, expune planul "de purificare etnica pentru migratiunea fortata a intregului element evreiesc din Basarabia si Bucovina" care "trebuie zvarlit peste granita". In sustinerea proiectului, afirma: "Nu stiu peste cate veacuri neamul romanesc se va mai intalni cu posibilitatea de purificare etnica si revizuire nationala".
Prin incheierea la Tighina a unui pact intre Romania si Germania (19 august 1941) teritoriul dintre Nistru si Bug trece sub administratie romaneasca devenind un imens lagar pentru deportati.
PRIMUL VAL DE DEPORTATI EVREI. A avut loc intre 12 septembrie - 10 noiembrie 1941. Dupa datele oferite de comunitatile evreiesti, circa 142.000 de oameni din Basarabia, Bucovina de Nord, tinutul Herta si judetul Dorohoi au fost transportati in cea mai mare parte in convoaie, pe jos, in Transnistria. Deplasarea lor fusese posibila intr-un timp atat de scurt deoarece evreii fusesera deja comasati in lagare si ghetouri in imprejurimile Transnistriei, unde au ajuns in ceea ce va fi numit "trenurile mortii". Conform raportului final al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania intocmit in 2005, numarul celor deportati in aceasta perioada este estimat la peste 147.000.
Iarna grea din 1941-1942, conditiile inumane ale transportului si cazarii, lipsa alimentelor si medicamentelor, epidemia de tifos au facut ca aproximativ jumatate dintre ei sa nu supravietuiasca deportarii.
AL DOILEA
