A venit la Craiova acum o saptamâna sa-si povesteasca experientele. Fugit de acasa de la o vârsta frageda, ajuns copil al strazii, ani de zile Petrica a trait furând din buzunare. A fost dependent de droguri timp de 12 ani, inchis de trei ori pentru infractiunea de furt calificat. Ajuns in pragul sinuciderii, barbatul si-a gasit linistea acum sase ani, intr-un mod miraculos. „Dumnezeu m-a scapat de droguri“, dezvaluie el acum minunea care l-a vindecat intr-un moment crucial al vietii. Petrica B. are 31 de ani. S-a nascut in Moldova Noua, intr-o familie dezorganizata, spune el. „Unul venea, altul pleca, asa cum le placea. Nu eram o familie adevarata, nu exista pic de educatie, de nici un fel, nici crestina, spirituala, nici sexuala. Nimic!“. Parintii au jucat un rol important in incurajarea acestor relatii: tatal, stâlpul familiei, lucra in mina. Nu avea timp de familie, decât atunci când trebuia sa-si impuna punctul de vedere. Atunci apela la pumni sau la alte metode „educative“. Mama, o fire blajina si lipsita de autoritate, era nevoita sa asiste neputincioasa la toate scandalurile. „Din cauza batailor si a situatiei de nesuportat am plecat de acasa. Aveam 13 ani “, a povestit Petrica inceputul aventurilor sale. „La Timisoara am inceput o viata de strada. Mâncam ce furam si trageam aurolac“. '89 - revolutia drogatilor La opt lei, cât era „licoarea“ la vremea aceea, Petrica isi putea permite macar o sticluta pe zi. O lua lesne, de la magazinul de chimicale. Se ascundea in canal si inhala. Uita de foame, de frig, de probleme. Era bine. Sub efectul euforic al aurolacului a asistat la carnagiul din decembrie '89. A urmarit, cu ochii injectati, gloantele suierând pe strazi, printre sutele de oameni care scandau lozinci anticomuniste. Lânga el, zeci de copii ai strazii, la fel de drogati ca si el, urlau in ton cu multimea „Jos Ceausescu!“. S-au trezit cu totii, doua zile