Traim intr-o lume pe care ne-o proiectam de bunavoie si nesiliti de nimeni, o lume pe care nu mai avem timp s-o intelegem, s-o descifram si o luam de-a gata! Daca as putea sa vad pe ecranul unui televizor cum cineva m-ar injunghia pe la spate, probabil ca m-as uita la aceasta imagine ca si cand nu mi s-ar intampla mie. Durerea cutitului infipt in mine mai mult ca sigur ar fi estompata de ecranul televizorului. Cel injunghiat ar fi mai degraba un strain, decat sa fiu eu. Realitatea cu care lucram in fiecare zi, ceas de ceas, de multe ori contracronometru, devine un fel de pasta pe care o modelam cum ne pricepem mai bine. Realitatea asta ambalata zi de zi nu mai doare. E ca oricare alta marfa pe care o vinzi la randul tau de cele mai multe ori fara sentimente, fara suferinta, fara durere. Trecerea dincolo de ecranul televizorului sau de geamul turnului de fildes in care stai in fiecare zi te dezumanizeaza, te transforma intr-un robot care nu mai simte nimic. Nici macar cutitul acela infipt in spate, in cazul in care ai reusi dedublarea. O dedublare care sa-ti permita acest expriment despre presa, realitate si oameni. Si pe cat nu simti durerea tu, cel aflat in turnul de fildes, printre cuvinte, imagini, titluri, fotografii, articole si oameni care se ocupa cu aceleasi lucruri, cu atat mai mult va simti durerea celalalt. Celalalt tu, imprumutat realitatii pe post de cobai. Dar excluzand cazul extrem al cutitului infipt in spate si celalalt tu sau pur si simplu celalalt are parte de aceeasi "realitate" pe care i-o livrezi tu in fiecare zi prin ziare, radiouri sau televiziuni. Astfel incat realitatea noastra ne poate face dependenti de o lume pe care ne-o construim singuri aidoma lumii si universului Matrix. Contactati cu totii la acelasi flux de informatii pe care turnul de fildes, presa, il livreaza, devenim prizonierii propriilor perceptii despre realitate. Altfe