POVESTILE SUPRAVIETUITORILOR Amintirile rromilor care au reusit sa scape din Transnistria sunt desprinse parca dintr-un film de groaza. Foamea crunta i-a adus pe unii dintre ei in starea de a-si manca proprii copii morti de inanitie, de frig ori tifos. Supravietuitorii, dar si urmasii lor reactioneaza insa puternic in fata unui cuvant. "Bug" este cheia de acces spre memoria lor. "Cum a fost la Bug?" Numele raului ce delimita zona aflata in administratia romaneasca de teritoriul sovietic ocupat de germani le trezeste si azi fiori.
In mintea unora dintre ei, amintirile se amesteca: "Eram tineri, au trecut atatia ani de atunciâ¦", spun astazi. Pentru altii, experienta deportarii este inca foarte vie. Povestesc cu precizie cate grame avea ratia zilnica de paine, sare, cartofi sau untdelemn. Rromii din localitatea Liesti, judetul Galati, sunt la origine din neamul caldararilor. Au fost deportati in 1942. I-am intrebat despre existenta transnistreana cu teama ca nu vor dori sa-si readuca in memorie doi ani durerosi. Rromii din Liesti ne-au intrecut insa asteptarile. Dupa 60 de ani de tacere, acum sunt dornici sa povesteasca.
"Nici puii de serpi sa nu mai aiba soarta noastra!", se roaga astazi Enuta Spiridon (foto)
DRUMUL GOLGOTEI. "Ne-a strans pe toti pe camp, 45 de familii din judetele Buzau si Ramnicu Sarat, ca pe vremea aceea era judet si Ramnicu Sarat." Sunt primele amintiri despre deportare ale lui Iorgu Stanescu, bulibasa al rromilor din Livesti mai bine de 20 de ani, fost deportat in Transnistria. Mos Iorgu apartine neamului caldararilor. Caldararii se plimbau cu satra din loc in loc, se asezau la marginea satelor, confectionau galeti, cazane de tuica, ceaune, pe care le vindeau taranilor sau oricui era dispus sa le cumpere. Vara deportarilor a gasit satra lui Iorgu Stanescu langa Ramnicu Sarat. Cele 45 de familii de caldarari si-au incolonat car
