Actorul Aurel Ştefãnescu este unul din marii seniori ai oraşului, omul în jurul cãruia nu s-a fãcut vâlvã niciodatã, despre care s-a vorbit foarte puţin, însã doar în cuvinte frumoase, un om respectat şi iubit de toţi cei care îl cunosc
Nãscut la Silistra în 1937 din tatã român şi mamã bulgãroaicã, a venit cu familia la Cluj atunci când teritoriul Cvadrilaterului a fost cedat Bulgariei. Tânãrul Şrefãnescu, avid de lecturã şi de artã, s-a înscris la doar 16 ani la Şcoala de Teatru din Turda, unde a rãmas şi a activat şi dupã absolvirea cursurilor. La Teatrul din Târgu Mureş a venit prin transfer, în 1977, la doar trei ani de la inaugurarea noului sediu. A gãsit aici un colectiv de mari actori, împreunã oferindu-ne de-a lungul anilor bucuria unor spectacole de calitate ireproşabilã.
Teatru de suflet
"Marea majoritate a personajelor pe care le-am interpretat au fost roluri de suflet. Nu le pot considera altfel, deoarece cu fiecare rol pãtrund într-un alt univers. Fiecare rol mã solicitã altfel şi de regulã sunt mulţumit de munca mea. Au fost roluri pe care le-am iubit în mod deosebit în piese care au fãcut istorie în teatrul Târgu Mureş. Înainte de anii, '90 piesa "Nu ucideţi caii verzi" s-a jucat cu sala plinã, stagiuni întregi. Participarea publicului la piesã era palpabilã. Turneele prin ţarã se ţineau lanţ, piesa fiind jucatã în anumite oraşe şi de 11 ori. Publicul… aceeaşi oameni veneau de câte şase-şapte ori sã vadã piesa… O experienţã mai aparte pentru mine este "Comedie de modã veche", jucatã tot aşa, stagiuni întregi, la Sala Micã a Teatrului Naţional, piesã în care am jucat alãturi de soţia mea, Smara Marcu. Dar au fost şi câteva roluri carora nu am reuşit sã le redau esenţa, roluri la care am lucrat şi pe care le-am iubit în egalã mãsurã ca şi pe celelalte. Şi în munca noastrã, ca în oricare alta, ne mai poticnim. Ne facem treaba, lumea ne
