Intr-o tara unde “care” in loc de “pe care” si “ca si” in loc de “ca” fac legea vorbirii mai peste tot, chiar ca educatia ar trebui sa fie “prioritate nationala”. Numai ca, dincolo de acest enunt pompos, ea e orice in afara de asa ceva. Si cum ar fi, cand atatia oameni de succes ai momentului nu si-au batut capul nici cu scoala, nici cu gramatica, nici cu cultura, nici cu cartea si iata ce bine le-a mers! Chiar presedintele Basescu, vrand sa se dea popular printre elevi, s-a laudat ca n-a avut note bune! Nici Tariceanu n-a prea avut - ne-au spus ziaristii - si iata ca n-a ajuns nici el tocmai rau. Despre Nastase nu stiu nimic, dar mic nomenclaturist cum era el, nici nu prea avea nevoie sa invete. La Vacaroiu imensa competenta se vede si s-a vazut permanent!

Acum, nu ca as supraevalua semnificatia rezultatelor scolare pentru valoarea carierei celebritatii de mai tarziu: exista copii care iau note proaste in clasele primare mai ales pentru ca sunt geniali, precum Einstein, care a ramas corijent la matematica. Exemplul acesta, ca si al lui Gauss si al altor cativa e bine cunoscut, dar el n-ar trebui transferat imprudent asupra lui Gigi Becali. Nu stim, pe de-alta parte, care au fost notele actualului ministru al Educatiei, d-l Hardau; dar faptul ca fostul prefect de Cluj s-a grabit sa semneze in numele ministerului darea in judecata a sindicatelor din invatamant, inainte de a deveni oficial ministru, sugereaza o cantitate de incompetenta mult prea abundenta chiar si pentru un ministru al “prioritatii nationale”. De fapt, cand guvernarea chiar a avut nevoie de un ministru capabil intr-un domeniu-cheie, unde UE presa insistent, s-a descurcat binisor: Monica Macovei la Justitie sau Gheorghe Flutur la Agricultura. Ba chiar, in primul caz, a recurs la cineva din afara sistemului politic. Asta da “prioritate nationala”! (Va dati seama cat i-a costat sufleteste pe