Marturisesc ca asteptam nerabdator un articol de genul celui scris de Mihaela Miroiu, intitulat sugestiv Ofensiva si ofensa - sau despre disputa între pedigriul universitar occidental si dreptul primului ocupant, publicat in numarul 819 al Revistei 22. Atent observator al maladiilor si disfunctionalitatilor societatii romanesti contemporane, Mihaela Miroiu este prima personalitate academica de anvergura care abordeaza curajos o problema din ce in ce mai prezenta în mediul universitar romanesc: ce facem cu cei care au ales sa se reîntoarca in tara-mama dupa terminarea studiilor de diverse grade in universitati de prestigiu din Occident?
Chiar din titlu, în apelativul pedigri occidental, am perceput ironia fina sub care este mascata incomprehensiunea gestului nostru, al unei categorii care, in opinia autoarei, doreste reforme radicale, dupa chipul si asemanarea ei. Ca prima reactie, marturisesc ca m-a bucurat ideea de radicalitate asociata unei categorii aparte, destul de apatica pana in acest moment, ce practica mai degraba o radicalitate de mucava în spatiul tuturor posibilitatilor, Internetul, dar în nici un caz in spatiul public real. Bursacii, cum ne numea plastic acum cativa ani un ziarist de mare succes, s-au maturizat si dau semne ca ar dori sa se intoarca la vizuina. Ei însa sunt departe de a se constitui intr-o amenintare pentru sistem. Acest lucru nici nu se va produce prea curand, din motive pe care le-a sugerat chiar Mihaela Miroiu: la nivel individual, compromisul anuleaza radicalitatea. La nivel colectiv, suntem înca departe de a constitui o masa critica care sa inceapa sa puna probleme.
Nu contestam dreptul primului ocupant si nici meritele celor care in multe cazuri ne-au fost mentori sau profesori in primii ani ai formarii noastre academice, cu toate ca personal gasesc ca o sfanta contestatie a întregului sistem ar fi
