Editia din aceasta toamna a festivalului - a X-a - a fost cea mai reusita din ultimii ani (selectioner Mihai Chirilov). A grupat 13 filme de lung metraj (fictiune), plus o serie de documentare de scurt metraj si de animatie. Si, pe langa Bucuresti, filmele au fost proiectate la Cluj, Timisoara si Iasi.

Surpriza din acest an a fost retrospectiva Sally Potter, cu trei filme: Orlando (1992), The Man Who Cried (2000) si Yes (2004). Cu venirea in persoana a regizoarei la Bucuresti! Sally Potter e o regizoare singulara in peisajul britanic, iar Orlando, dupa romanul Virginiei Woolf, e unul din cele mai frumoase si fascinante din intreaga istorie a cinematografului. Filmul a fost prezentat la Bucuresti cu ani in urma, chiar in Festivalul Filmului Britanic, daca nu ma-nsel, iar redescoperirea lui lasa un efect la fel de puternic ca si descoperirea de atunci. Desigur ca un merit major il are textul scriitoarei, dar transpunerea in imagini de o frumusete ce-ti taie respiratia e, cu siguranta, meritul regizoarei. Si al scenografei Sandy Powell, ale carei costume intregesc un tablou-regal. Din distributia plina de surprize: Tilda Swinton, Jimmy Sommerville si Quentin Crisp in rolul Reginei Elizabeta.

Sally Potter nu e nici prolifica (5 filme in 20 de ani, din care cateva au fost transmise si la televiziunile romanesti: The Tango Lesson, din 1997; The Man Who Cried; si chiar Orlando, acum vreun an). Si nu e nici ceea ce s-ar numi un “autor”, al carui stil sa-l recunosti imediat, sa fie constant de la un film la altul. Sally Potter e suprinzatoare insa cu fiecare nou film. The Man Who Cried, pe langa distributie (Christina Ricci, Johnny Depp, Cate Blanchet si John Turturo), uimeste cu muzica Tarafului Haiducilor. Insusi Johnny Depp interpreteaza (excelent) un tigan roman la Paris, in ajunul invaziei Frantei de catre Germania nazista. Muzica, de altfel, e foarte