Ceilalti comunisti se insurasera, aproape toti, cu fostele tehnice din ilegalitate. Patrascanu insa se casatorise cu o femeie frumoasa, cultivata si eleganta. Si cu aproape 15 ani mai tanara decat el! Herta Schwamen, botezata Elena in vremea razboiului de preotul-scriitor Gala Galaction, reusise, insa, prin aerele de superioritate afisate, prin ambitiile de intelectuala cu rafinate preocupari artistice si prin eleganta sa ostentativa si costisitoare sa atraga antipatia tuturor. Inclusiv a familiei sotului sau. Incepand din vara lui 1944, toate par sa-i mearga din plin lui Lucretiu Patrascanu. Din starea unui marginal, cu statut politic de individ periculos, izolat prin regimul de lagar si domiciliu obligatoriu, prin actul de la 23 august devine unul dintre primii oameni ai Romaniei. Daca nu cumva, cel mai vizibil!
Sub semnatura sa, dupa douazeci de ani de ilegalitate, Partidul Comunist intra pe scena politica a tarii intr-un nemeritat rol principal. In contextul istoric descris, prin acordul formarii Blocului National Democrat din iunie 1944, semnat pe masa din sufrageria fruntasului taranist Ioan Hudita, minuscula formatiune ajunge in conul de lumina al evenimentelor. Iar Lucretiu Patrascanu, care nu detinea in acel moment nici o functie in partidul sau, este perceput si tratat de rege, politicieni si presa ca prim lider comunist.
In conditiile in care reprezentantii "partidelor istorice" nu doresc sa se implice in schimbarile putin linistitoare ale viitorului apropiat, asumandu-si responsabilitati guvernamentale, Patrascanu devine primul ministru comunist din istoria Romaniei. Functia de ministru al Justitiei - in care el se autopropusese - atrage dupa sine si presedintia delegatiei romane care a semnat armistitiul cu URSS.
Marile schimbari ale structurilor si institutiilor tarii sunt amprentate de semnatura ministrului Justitiei. Legea pentr