- Diverse - nr. 230 / 22 Noiembrie, 2005 S-a tot vehiculat in presa scrisa si vizuala ca asistam la scindarea Ardealului bisericesc. Capii de afis ai acestui gest "infamator" ar fi IPS Bartolomeu si IPS Andrei. Diletantii in probleme bisericesti au detectat varii cauze ale acestei "scindari": dorirea de marire a celor doi, orgoliul lui Bartolomeu, ambitii si interese marunte, divort fata de traditia istorica a Transilvaniei s.a.m.d. Fiecare, in felul lui, s-a gasit, dintr-o data, foarte priceput si interesat de soarta Bisericii. Trist este ca cei mai multi _ cu cateva exceptii - s-au dedat la un amatorism in a-si da cu parerea, de nici nu-ti vine sa te obosesti, citindu-le ineptiile. Analizele lor sunt tributare unei mentalitati incremenite: Ardealul bisericesc trebuie sa ramana asa cum l-am mostenit de la Saguna incoace. Se scapa din vedere faptul ca ortodoxia romaneasca are nevoie de dinamism pastoral si nu de trimiteri elegante la indexul istoriei. E nevoie sa ne ancoram in solul realitatilor prezentului, a imediatului care ni se aseaza in fata. Nu e suficient sa facem apel la trecutul istoric. Trebuie sa devenim si noi creatori de istorie. Ardealul, in momentul de fata, are alte stringente pastorale decat cele pe care le-a avut pe vremea lui Saguna. Numai un necunoscator al problemelor misionare din Transilvania poate afirma cu seninatate ca invocarea motivului pastoral-misionar pentru infiintarea Mitropoliei de Cluj constituie "un paravan sau o falsa cauza"(Ilie Sandru). "Aripa Bartolomeu" ia aminte la cele ale trecutului si traieste in contemporaneitate, in cele ale prezentului, si nu se lasa pacalit de frumusetea idilica a trecutului, ignorand urgentele pastorale ale prezentului. Ardealul nu s-a sfasiat prin infiintarea Mitropoliei de Cluj. Au fost re-gandite strategiile de pastoratie. Numai o gandire retrograda, prizoniera a secolului XIX, depasita si pato