Ce prilej mai bun pentru vorbe frumoase, fie si de protocol, decit o vizita oficiala, la nivelul sefilor de stat! Cu toate ca el i-a fost oferit, de vizita la Paris a Presedintelui Traian Basescu, Franta a preferat sa ramina muta. O data in plus, starea relatiilor bilaterale s-a exprimat prin semantica tacerii.

Presedintele Chirac nu si-a planificat citeva minute, nici macar de complezenta, pentru o sesiune de presa comuna, cu Presedintele Romaniei. Marile jurnale de la Paris, Le Monde, Le Figaro, au publicat doar un scurt interviu al Presedintelui, in preziua intilnirii oficiale, in care subiectul de interes al gazetarului francez este, mai degraba, axa Bucuresti-Londra-Washington. In rest, nimic!

Ce se poate citi, asadar, in zatul gros al acestei taceri, privind starea relatiilor romano-franceze?

Mai intii, o intrebare: de ce a facut Presedintele Romaniei aceasta vizita oficiala la Paris? Cu ce obiective politice? Nu exista decit un singur raspuns credibil - integrarea Romaniei in UE, la 1 ianuarie 2007. Conditia necesara este ratificarea de catre toate statele membre a protocolului la Tratatul de Aderare, care priveste Romania si Bulgaria.

Franta, deloc surprinzator, nu se grabeste sa faca acest gest diplomatic. Intirzierea este doar un alt semn facut Bucurestiului pentru a intelege ca nemultumirile Frantei privind orientarea prioritatilor in politica externa a Romaniei, condusa de Traian Basescu, nu sint deloc mici si nici nu pot fi stinse doar cu vorbe.

Pe scurt, politica Romaniei nu corespunde intereselor si viziunii franceze despre Europa. Cu atit mai putin corespunde ea cu ceea ce Franta considera ca ar trebui sa fie comportamentul politic al unui stat care-si datoreaza integrarea mai degraba eforturilor facute de partenerii europeni, decit de autoritatile de la Bucuresti. Iar intre acestia, Franta se cons