În 2003, premiul literar Akutagawa, cel mai prestigios din Japonia, a fost acordat celor mai tinere laureate din istoria concursului: Wataya Risa, de 19 ani, şi Kanehara Hitomi, de 20. Ele au reuşit atunci să îi devanseze în vârstă chiar şi pe cei mai tineri laureaţi bărbaţi de până atunci, nimeni alţii decât Ishihara Shintaro, astăzi guvernator al municipalităţii tokyoite, sau viitorul laureat la Premiului Nobel pentru literatură din 1994, Oe Kenzaburo. A urmat un val de premii literare acordate unor autori din ce în ce mai tineri, ultimele fiind, în septembrie, Premiul Kono misuterii ga sugoi (Misterul ăsta e marfă!), al revistei ,Takarajima", care i-a revenit lui Mizuta Miko, de 13 ani, din Osaka şi cel de-al 42-lea Premiu al Editurii Kawade Shobo Shinsha, care i-a fost acordat lui Natsu Minami, de 15 ani, din Shizuoka. În ianuarie, un alt premiu literar, sponsorizat de Editura Shogakukan, a fost decernat unei alte tinere de numai 15 ani, Kawasaki Manami, din Aomori, pentru romanul Anata e (}ie). Şi lista poate continua...

Într-o încercare de a înţelege de unde vine fascinaţia pentru autori din ce în ce mai tineri în Japonia, am luat la citit volumele care au făcut vâlva cea mai mare. După primirea Premiului Akutagawa, atât Wataya, cât şi Kanehara au devenit nu numai renumite peste noapte, dar şi autoare de bestsellere. Keritai senaka (Spatele căruia i-aş trage-un şut), romanul laureat al lui Wataya, depăşise deja un milion de volume vândute până în martie 2004, în timp ce Hebi ni piasu (Şerpi şi cercei), cel al lui Kanehara, trecuse de 500.000 de exemplare. Diferenţa de vânzări între cele două cărţi a fost atribuită nu neapărat valorii literare a primei faţă de cea de a doua, ci faptului că Wataya s-a făcut imediat plăcută publicului nipon prin atitudinea ei rezervată, modestă şi foarte ,tradiţional" japoneză, Kanehara preferând să adopte o imag